Generatia 89 II

In decembrie 1989, poporul roman s-a rupt din mainile de otel ale dictaturii ceausiste si a inceput arhicunoscuta perioada de tranzitie. A fost aruncat batonul de dinamita, doar ca, din nefericire, ne-a explodat in fata. Explozivul nu a fost pregatit de noi, nici fitilul (prea scurt) si nici nu am fost noi cei care l-au aprins. Adevarul este, incontestabil, ca nu eram pregatiti si nici nu ne trecuse prin gand sa ne pregatim pentru seria de evenimente ce avea sa fie dezlantuita pe 21 decemprie 89.

Si iata-ne pe noi, cei ce am vazut lumina zilei in acel an, nascandu-ne cu mainile libere, cu ochii larg deschisi si cu dorinta neinfranata de a ne folosi aceste atuuri. Parintii nostri, care cu putin timp inainte isi rupsesera lanturile si catusele, si le pusesera la loc ca sa-si astupe ranile mult prea adanci, pentru care nu avusesera timp sa pregateasca bandaje. Sclavi la un nou stapan, as putea spune, stapan care, pentru a face economie, a pastrat aceleasi fiare si, uluitor aceiasi caini de paza.

Avand sangele si constiinta contaminate prin simpla ereditate cu temperamentul si instinctele inaintasilor nostrii, ne-am propagat exploziv, incercand sa acaparam toate formele de existena, pornind o rebeliune masiva al carei scop ramane neclar, ridicandu-ne impotriva oricarei valori vechi, instituind unele noi, a caror superficialitate suntem incapabili sa o reunoastem. Am ridicat baraje, blocand fluviul istoriei, lasand sa se scurga doar un paraias, limpede si otravit cu indiferenta noastra pentru tot ce inseamna cultura, bunavointa, bun simt, corectitudine. Gravitatea situatiei este mai mult decat evidenta, mai ales ca, fara sa ne dam seama, suntem prinsi in lanturile noi si lucioase pe care stapanirea le-a cumparat pe bani grei special pentru a nu ne da seama ca suntem controlati.

Diferenta dintre noi si cei dinaintea noastra e ca ne-au lasat sa tinem cu mainile noastre biciul si ne autoflagelam voiosi si naivi.