Spirale si arcade
Ma ridic spiralat deasupra podelei
ce se intinde plata sub talpa mea curbata,
formand o arcada prin care marsaluiesc armate incarcate
de fiole si sticlute. Antice si goale.
Ma asez spiralat la nivelul podelei
ce se intinde plata sub spinarea mea spiralata,
formand arcade minuscule, pe sub care trec armate minuscule,
incarcate de fiole minuscule, sticlute minuscule, antice si goale.
Ma ridic in podul de jos formand
la nivelul podelei o arcada mare, imensa pentru armatele
ce au trecut pana acum. O arcada prin care se inghesuie sa treaca
un singur soldat, purtand o singura clepsidra
infundata, blocata cu o singura fiola, nou-nouta,
plina, condensata pana intr-un stadiu incandescent, orbitor.
Soldatul, de teama sa nu ramana cumva intepenit,
lasa clepsidra si fuge. O lasa chiar sub arcada mea.
Privesc in sticla clepsidrei si-mi vad chipul reflectandu-se,
iti vad chipul reflectandu-se. Aici erai!
About this entry
You’re currently reading “Spirale si arcade,” an entry on Dying each night, just to be reborn in the morning
- Published:
- October 21, 2008 / 6:54 pm
- Category:
- Poetry
- Tags:
3 Comments
Jump to comment form | comments rss [?] | trackback uri [?]