Absurd
Absurdul se desprinde de Origine
in lungi fascicule spiralate,
parand a forma o peruca dezordonata,
o peruca in cautarea unui stilist.
Originea se clatina sub greutatea absurdului
devenind o umbra a adevarului,
un adevar surprins in plin travaliu,
dand nastere minciunii.
Sa zaci in umbra travaliului,
ca un spectator fara voie in spectacolul uman,
ca un copil intrand noaptea in camera parintilor,
uluit si curios,
ranit si mandru.
Cum galbenul devine portocaliu doar dupa-amiaza,
fascinand copii si mosi intelectuali,
grabind mersul uitarii, impingand
carutul fiului neomului;
cum bleu-ul devine albastru marin doar noaptea,
cum absurdul se roteste in jurul originii
ca o musca in jurul fecalei,
la fel minciuna-i mesia,
adevarul – falsa fecioara,
fecundata de absurd in numele originii.
Sa-ti fie originea in absurd,
Absurdul sa-ti fie punct terminus.
About this entry
You’re currently reading “Absurd,” an entry on Dying each night, just to be reborn in the morning
- Published:
- September 10, 2008 / 7:53 pm
- Category:
- Poetry
- Tags:
1 Comment
Jump to comment form | comments rss [?] | trackback uri [?]