Clei

Ziua mi-o petrec sub forma fluida de fantoma,

Noaptea spiritul plictisit sa detasaza de materia

Vlaguita, exasperata, nervoasa.

Zilele se succed, odata la doua zile,

Noptile sunt mai frecvente.

Acum scuip flacari si imi dau seama

Ca recent eu eram cel care scuipa apa oparita.

Privesc o cioara care scuipa fum

Straveziu, cleios, dar totusi parand aseptic.

Eu cand voi ajunge la asta?

Cioara e neagra; eu nu am nici culoare

Si in nici un caz nu miros.

Focul are miros?

Cioara ma trage spre ea.

Sterg o lacrima si-mi trag nasul.

Nasul meu transparent din care acum se scurge clei.

Cioara scoate aripile din buzunare

Si-si suceste gatul ca pe un pai ars cu bricheta.

Sangele ei se scurge, atinge pamantul

Apoi se transforma in fum.

Fumul se intoarce la ea si o invie.

De greata scuip spre ea incercand sa o incinerez,

Dar in loc de flacari incep sa fumeg

Ca o locomotiva antica.

Ziua forma cleioasa de cioara,

Noaptea materia tuseste scuipand fum,

Zilele sunt tot mai rare,

Noptile se comprima progresiv.