Pastorala

Mogaldete moi pe betonul trotuarului,
Oamenii par sa planeze,
Iar blocurile se aseamana
Cu vechii titani
Mandrii si desuchiati,
Scuipand tacticosi,
Acoperind pietonii
Cu o umbra scarboasa, jilava.

Trec masini,
Ca intotdeauna,
Precum oile in transhumanta;
Mai behaie cate una
Catre vreun pieton razlet.

Pe asflat se vad dungi
Pictate cu maiestrie de vreun Rembrant
Cu mana stanga a lui Picasso.
Daca vreo oaie incearca s-o treaca
Ciobanii ii taie calea
Si cu bate de o forma obscena
O indeamna inapoi in turma.

Cerul nu se mai vede,
l-au acoperit mii de ciori,
cioclii vestitori
ai unui festin in masa.

Strada pare un sarpe mort
Drept si rigid,
Asezat cu grija intre borduri
Ca intr-un jgheab.
Cand soarele ii mai lumineaza spinarea
Titanii isi fac cu ochiul;
Ai naibii desuchiati!